miercuri, 12 februarie 2014

Individualism

Fiecare trage numai pentru el
Ca un câine dresat
De frica zilei de mâine
Europa ne premiază pentru datorii,
Ne trimit înapoi ţiganii
Dar ne iau doctorii.

Scrisoare pentru ai mei

Doamne...uneori stau şi mă gândesc
Doamne...nu ştiu cum să-Ţi mulţumesc
Cum să-Ţi mulţumesc pentru tot ce ai făcut
Că mi-ai dat cei mai buni prieteni de pe pământ
Mi-au fost alături în zile bune şi nopţi grele
Că mă amăgeam din prostii sau bârfe rele
M-au întărit.."Frate mergi-nainte"
"O să ai parte şi de fapte, nu doar de cuvinte"
Ştiu bine, mă pot baza pe sprijinul lor
Şi pot sta drept în faţa furtunilor.
Mă alintă... mă răsfaţă cât se poate
Şi-mi dă şi pumni să mă trezesc la realitate
Dacă aş putea le-aş da parte din mine.
Vreau să-i văd zâmbind, urlând de fericire.
Astăzi cad, mă ridic, mâine îmi trece,
Îmi amintesc că unde-s mulţi puterea creşte.
De mici copii am vrut să fie aşa
Acum sunt mari, e ca familia mea.
Că noi împreună trecem peste tot,
Că prietenia noastră trece şi prin foc.
Mi-ai dat, Doamne, tot ce-i mai frumos,
Altfel nu se putea
Şi acuma Îţi multumesc din toată inima mea.

Vis în noapte

Urlu presat de atmosfera asta apăsătoare
Parcă strig la pereţi s-aducă ajutoare,
Că-mi văd îngerul printre lacrimi cum moare
Prea tare, văd cerul în zare,văd ploaia după soare,
Mă văd pe mine mare, crescut între atâtea animale
Văd copii mascaţi de tumoare care mor în spitale,
Îmi văd copilaria în cărţile alea preşcolare
Amintiri rămase din ce era odată o stare.